Am rămas fără ouă!

 

Da! Am rămas fără ouă!

   A fost și ziua cea mare! Într-o vineri, la 13.30 ne-am prezentat la cabinet doi bipezi palizi și un patruped ofticat că nu a primit de mâncare dimineață. După cântărire și controlul general am plecat cu inima îndoită: ”Oare o să fie bine piticul meu?” La ora 16.30 m-a sunat medicul veterinar și mi-a spus să vin să îl iau pe Oscar căci s-a trezit și încearcă să evadeze de la chirurgie. Piticul meu era neașteptat de vioi, a mers pe picioarele lui până acasă (4 scări de bloc), chiar repejor, pe 7 cărări ce-i drept... Pe scări îi era greu să urce din cauza gulerului așa că l-am urcat în brațe. Acasă a vrut să se bage sub masă la locul lui dar!!! mare problemă cu gulerul și picioarele de la scaune... am scos toate scaunele de la masă să încapă el. Și-a luat somn imediat ce a ajuns la locul lui. În două ore se simțea suficient de bine încât să urce singur pe pat și canapea.
   Spre seară deja căuta apă și mâncare în castroane dar nu a avut voie până a doua zi dimineață.
   Noaptea a fost de coșmar! Oscar nu își găsea locul, se foia continuu și lovea cu gulerul pereții și mobila, abia am dormit câteva ore. A doua zi l-am scos afară cu guler... vai ce chin a fost... aduna ca într-o pâlnie pământ, frunze; vroia și el să facă un pipi și când încerca să se dea după copac (cine are câine știe la ce mă refer) se oprea cu gulerul în copac și schimba direcția, încerca pe partea cealaltă... și povestea se repeta. L-am lăsat în pace și după mai multe încercări eșuate s-a lăsat păgubaș și s-a pișorcit unde a nimerit. La plimbarea de seară i-am scos gulerul, nu avea cum să tragă de ațe la plimbare, și ce bucuros a fost!
  În casă nu i-am mai pus gulerul, nu a dat semne că ar fi curios de operație plus că eram acasă și îl vedeam permanent. Noaptea, în schimb, i-am pus gulerul și n-am dormit mai deloc: s-a urcat în pat și a încercat să se cocoloșească lângă mine și m-a plesnit cu gulerul ăla de m-a tâmpit!
   Din noaptea următoare nu i-am mai pus gulerul, tresăream la orice mișcare sau zgomot și verificam ce face Oscar și tot am dormit mai mult și mai bine decât în nopțile anterioare.
   La 2 zile după operație am revenit la programul obișnuit de plimbări, am ajuns chiar și pe la școală unde s-a jucat un pic cu Pibs, un boxer cu un an mai mic decât el.
  La 10 zile am revenit la veterinar pentru scoaterea ațelor... nu a vrut sub nici o formă să stea, l-am ținut 3 oameni pe masă. Nu l-a durut deloc dar panicatul meu nu stă cu burta în sus pe masa veterinarului nici pentru o bucată de carne de vită!
  Acum e ca nou piticul meu! Aceeași poftă de joacă, aceleași năzbâtii!