Cățele în călduri

   Cam prin septembrie, când îmi era cel mai drag să ies la plimbare cu Oscar, a intrat în călduri o cățelușă maidaneză pe care o întâlneam pe traseul meu. Din păcate nu m-am prins de acest lucru decât foarte târziu. Până acum nu am avut probleme cu Oscar, când a mai intrat în călduri cățelușa vecinei de pe scară nu a reacționat în nici un fel. Acum însă...
   A început să refuze mâncarea, am crezut că sunt mofturi. A început să tragă în lesă, am zis că nu mai sunt eu fermă și pentru că îi permit mai multe își ia lumea în cap. Dimineața era matinal în draci, nu mai avea răbdare să mă îmbrac și începea să plângă, seara aceeași nerăbdare. Am crezut că se scapă pe el și l-am scos mai repede afară. Bineînțeles că nu făcea nimic urgent. L-am dus în curtea unei școli (relativ aproape de unde era cățelușa cu pricina) la joacă cu un pui de boxer și în loc de joacă a meu încerca să escaladeze gardul din beton al școlii. Când l-am văzut afiș pe gard (exact așa arăta) i-am pus lesa și am plecat. În câteva zile am ajuns să nu mă mai înțeleg deloc cu el.
   Când într-un final m-am prins ce îl agită așa tare m-am întors din nou la plimbările prin cartier. Surpriză! Cățelușele din vecini sunt în călduri! Parcă le-a lovit pe toate odată! Exasperată am căutat alte trasee. Așa am ajuns să mă plimb prin zone pe unde nu mai trecusem niciodată, tot felul de străduțe prin cartierele învecinate.
   De când am schimbat traseul Oscar a început să se dea pe brazdă, a început să mănânce, să meargă frumos. Am mai și plecat un weekend prelungit la Buzău și i-a trecut complet.
   După experiența asta am ajuns la hotărârea de a îl steriliza pe Oscar cel mai târziu în primăvară. Eu vroiam să se întâmple mai demult dar acum s-a hotărât și soțul.
   Partea bună e că am făcut trasee noi, acum am mai multe alternative!

Septembrie

   În septembrie am ajuns pe la Buzău, la țară, cu niște prieteni. A fost cel mai înghesuit drum de până acum! Prietenii noștri aveau de dus la țară diferite chestii care aici nu le mai erau de folos. Am încercat noi să aranjăm bagajele (multe, printre care și un televizor cu tub destul de mare) cât mai bine cât să aibă loc suficient și Oscar și am plecat la drum. După nici o jumătate de oră a trebuit sa oprim căci un rucsac aluneca și venea peste Oscar care, deranjat, nu vroia să mai stea cuminte și începea să se plângă. L-am aranjat și rearanjat până l-am luat în brate. De menționat că aveam deja bagaj și la picioare toți. Nu ajungem la Buzău că alta sacoșă alunecă, am luat-o și pe aia în brațe. Parcă nu mai ajungeam odată! Îmi înțepeniseră picioarele!!! Dar! Oscar dormea boierește în portbagaj în culcușul lui! Ce nu fac eu pentru cățelul meu!

Hai! Plecăm azi!?!?

  Odată ajunși am descărcat tot și am trecut la inspecția gardurilor! Fiind pentru prima dată aici a trebuit să verific (personal) să nu fie găuri prin care să se strecoare patrupedul. După ce s-a terminat inspecția Oscar a descoperit o curte cu grădină generoasă cu locuri și mirosuri noi.

   Mai toată ziua ne-am jucat ba cu mingea, ba cu bețe sau sticle în loc de bețe. O pisică de acolo, Geta, a fost demențială! Oriunde mergeam noi venea și Oscar apoi hop și Geta! Se zburlea toată la Oscar care căuta joacă la fel cum face cu motanul de acasă. În prima zi păstrau distanță mare între ei, a doua zi s-au mai împrietenit ca în ultima zi să se accepte reciproc dar fără altă interacțiune.

Oscar și Geta

Joacă, joacă și iar joacă

Stăm frumos la poză

”Mai stau?”  ”Mai stai! un pic!”

     Aşa se plânge Oscar când e lăsat în maşină (se observă şi ce încărcaţi eram)

   Şi cam aşa arată întâlnirea dintre Oscar şi Geta

August

    În luna August am fost la țară... iar. Mașina plină: oameni, bagaje și ... câine! Am ajuns pe capul mamei mele o gașcă întreagă.
   Oscar a fost liber să zburde, a profitat de faptul că ne-am luat cu vorba și a scotocit peste tot prin curte. I-a furat mamei, printre altele, cârpe, sticle de plastic, ceapă, lemne.
   A fost foarte cald. După ce a culcat la pământ câteva tufe cu flori încercând să își facă loc la umbră, a venit sub masă. Pe la ora prânzului tare s-a bucurat că am mers un pic în casă la răcoare.

Refugiat la umbra sub masa

Nu am voie să fac o gropiță aici? Mai zi-mi odată de ce?!?

Pfiii!!! ce soare!!!

Dar mă lași să dorm și eu un pic fără să mă pozezi?!?!

Apă rece! Dă-mi și mie!

A doua zi, pentru că a fost cuminte, a fost primit să stea pe scaun, la masă cu toată lumea.

A ațipit și el un pic

Alintat

Ceasul meu personalizat!

   Oscar a învățat teribil de bine programul de la birou. Cum ajungem se duce la locul lui și somn de voie până la ora prânzului. În timpul pauzei de masă mai ațipește câte puțin și apoi ne întoarcem la muncă. Cu jumătate de oră înainte de sfârşitul programului, aproximativ, Oscar se trezește și mă anunță ”delicat” că ar cam trebui să termin și să închid, cam așa...

   

   Și când se întâmplă să termin un pic mai devreme ne și jucăm un pic

Haihui - plimbare lungă

   Cea mai lungă plimbare de până acum: 9km. Nu am făcut cât timp spune google ci cu jumătate de oră mai mult. De mult mi-am propus să fac plimbarea asta şi acum, în sfârşit, am reuşit!

      Am reuşit să fac şi câteva poze. Data viitoare o să rezerv mai mult timp pentru plimbarea asta și sper să fac mai multe poze.

Pe la păpădie

"Ce de-a lume acolo jos!"

"Totuși aș prefera să mă dai jos de aici"

Haihui

   Când a înverzit totul am revenit în parcul de la rondou pentru o scurtă sesiune foto. E mult mai frumos parcul când totul e verde, nu se mai observă așa ușor mizeria și neglijența.

așteptând cuminte să fac poză

sictirit de atât așteptat

”Am văzut ceva bun acolo?”

Nu știu ce copac e acesta dar tare îmi place.

”Mai stau aici mult?”

”Gata?! Ai terminat sau mă mai ții aici?”

Haihui

   Când s-a mai încălzit un pic și am început să ne plimbăm și prin alte locuri.

O structură foarte frumoasă

Din alt unghi

Spre faleza/bac

Turnul TV și cel mai înalt restaurant din țară

Haihui

   Cândva mergeam mult pe jos și tare bine îmi mai prindea. De când am terminat facultatea și am revenit în orașul natal nu am mai practicat mersul pe jos, locul de munca și casa aproape coincid şi motivaţia a lipsit cu desăvârşire. Fără să îmi dau seama am tânjit după această activitate banală. Din primăvară am început plimbările mai lungi cu Oscar, acum zilnic merg în medie 7km pe zi. Și ce bine mă simt! Nu mai spun de Oscar care a devenit mai ascultător, mai atent și mai cuminte. Bineînțeles că nu în toate zilele am energia necesară pentru a ține pasul cu piticul dar ne descurcăm noi.

   De prin plimbările noastre din primăvară.

   

Prin cartier

Prin cartier

Prin cartier

Parcul de la rondou ... când nu e vegetație se vede toată mizeria

Același parc, la fel de dezolant

În altă parte a parcului

O zi de vară la curte

   Într-o zi frumoasă de duminică am mers la curte, la un grătar, să îl sărbătorim pe socrul meu.
   Oscar a avut parte de multă joacă, finuța mea a avut grijă să îl obosească bine.

Nu mai pot de bine!!!

Căutăm mingea

Misiune îndeplinită, minge găsită

Și un pic de plimbare

Pe terasă

   Fiind atât de cald evident că s-a încălzit şi în casă, în ciuda obloanelor trase şi a geamurilor ţinute închise, și seara e mai răcoare afară în consecință stăm mai mult pe afară la terasă. În zonă avem multe baruri cu terasă unde nu au interdicție cățeii, noi le numim ”bodeguță”. Oscar a cam înțeles el care e treaba cu terasa. Nu cred că îi place în mod deosebit mai ales că în loc să mergem acasă să primească de mâncare ne oprim la bodeguță unde mai avem și pretenția să stea cuminte ceva timp.

Așteptăm un timp

A mai venit cineva?

Alta halbă? Credeam că mergem acasă...

Nu știu cum să îți spun dar mă cam plictisesc

Chiar nu găsesc nimic interesant aici?

Ploua

  Mereu mi-a plăcut ploaia, mai ales dacă nu era vânt. Acum că am cățel am un motiv în plus să merg la plimbare când plouă.
  După ultima plimbare când m-am întors în casă udă până la piele am zis că totuși ar fi bine să iau umbrela. Din păcate nu mă împac deloc cu ea, nu pot să o țin decât cu mâna dreaptă dar în mâna dreaptă țin lesa ... și când a fost cazul să strâng după Oscar ... a fost de tot râsul, îmi mai trebuiau încă 2 mâini. Concluzia: trebuie să ma echipez cu o pelerină! Doar așa pot să am libertate de mișcare.
  Până să îmi iau eu pelerină uite niște poze cu Oscar din și după plimbările pe ploaie. Ar trebui să precizez că lui nu prea îi place când plouă, la început evită bălțile dar mai apoi se dă pe brazdă și se murdărește ca un purcel.

Întâlnirea cu alţi câini

   De ceva timp Oscar a dezvoltat un comportament neplăcut. Dacă vede un alt câine - de obicei cu stăpân - începe să meargă ușor de tot, apoi se culcă la pământ și pândește celălalt câine. Când e destul de aproape țâșnește zburlit, cu coada ridicată, postură încordată și mârâind la celălalt câine - uneori câteva din cele enumerate mai devreme, alteori toate. Unii câini se sperie, alții se zburlesc și ei și unii mârâie și dau să muște. Am încercat să îi corectez atitudinea asta cum m-a dus pe mine capul (din ce am citit pe ici pe colo) dar fără succes căci din momentul în care s-a fixat pe acel câine nu mai aude, nu mai vede, nu mai simte nimic.
  Oscar are acest comportament când întâlnim alți câini cu stăpâni, la maidanezi nu are aceeași atitudine... Ultima pățanie a fost cam aşa: ne întorceam din parc - parcul de la turnul tv, în iarbă se jucau 2 maidanezi. I-am ignorat - eu căci Oscar cam trăgea la ei - și ne-am văzut de drum. După câțiva pași s-au înființat în spatele nostru și unul din ei s-a apropiat să îl miroasă pe Oscar. L-am lăsat să miroasă, Oscar s-a întors spre el și s-au mirosit bot în bot, apoi l-am tras pe Oscar înainte să caute joacă cu ei. Nu ne-au urmat deși Oscar se mai uita în urmă. Am ieșit din parc, am traversat strada și cred că am parcurs 20 de pași când aud lătrat în urma mea. Cei doi câini din parc acum ne lătrau și a mai apărut încă unul din boscheți. Tot calmul meu s-a dus naibii când am văzut că al meu patruped scheuna și trăgea la câinii aia care nu erau deloc prietenoși. Acum începuseră să latre mai tare și să se muște reciproc din când în când. Eu încercam să îl iau pe Oscar de acolo cu calm dar potaia nu vroia să se miște și cu asta basta! A trebuit să îl apuc de ceafă și să îl duc așa cred că vre-o 20 de pași căci dacă îi lăsam doar cu lesa trăgea spre câinii aia. A mai intervenit cineva și a mai speriat un pic maidanezii de au tăcut dar a mea potaie tot se uita în urmă. Abia când ne-am îndepărtat destul de mult a încetat și tembelul să se uite în urmă.
   Mai aproape de casă două persoane mergeau în direcția opusă, împreună cu un câine maro, în lesă. Când ne-am apropiat celălalt câine a luat-o în fața stăpânilor și a venit spre Oscar. În secunda doi și Oscar își lua direcția spre el dar l-am oprit. Celălalt câine a ajuns destul de aproape, să fi fost lățimea unei palme între boturile lor când a meu a început un fel de mârâială dar fără arătat dinți. În secunda următoare Oscar își primea corecția deja. Mai e nevoie să spun că a fost chestia care a pus capac? Adică la maidnaezii neprietenoși trăgea și la câini prietenoși face scandal!?!
 Când era lăsat liber la locul de joacă nu se comporta aşa.
 Am dat lege şi Oscar nu mai "pupă" nici un câine cât timp e în lesă. Evit pe cât de mult posibil ceilalţi câini cu stăpâni şi numai în parc, liber, are parte de acest privilegiu. A scăzut în intensitate interesul lui pentru ceilalţi câini, tot mai are tendința să tragă dar e mult mai bine acum.

O poză din parcul de la turnul tv

Turnul tv - sus e restaurant, cel mai înalt din țară