Cățele în călduri

   Cam prin septembrie, când îmi era cel mai drag să ies la plimbare cu Oscar, a intrat în călduri o cățelușă maidaneză pe care o întâlneam pe traseul meu. Din păcate nu m-am prins de acest lucru decât foarte târziu. Până acum nu am avut probleme cu Oscar, când a mai intrat în călduri cățelușa vecinei de pe scară nu a reacționat în nici un fel. Acum însă...
   A început să refuze mâncarea, am crezut că sunt mofturi. A început să tragă în lesă, am zis că nu mai sunt eu fermă și pentru că îi permit mai multe își ia lumea în cap. Dimineața era matinal în draci, nu mai avea răbdare să mă îmbrac și începea să plângă, seara aceeași nerăbdare. Am crezut că se scapă pe el și l-am scos mai repede afară. Bineînțeles că nu făcea nimic urgent. L-am dus în curtea unei școli (relativ aproape de unde era cățelușa cu pricina) la joacă cu un pui de boxer și în loc de joacă a meu încerca să escaladeze gardul din beton al școlii. Când l-am văzut afiș pe gard (exact așa arăta) i-am pus lesa și am plecat. În câteva zile am ajuns să nu mă mai înțeleg deloc cu el.
   Când într-un final m-am prins ce îl agită așa tare m-am întors din nou la plimbările prin cartier. Surpriză! Cățelușele din vecini sunt în călduri! Parcă le-a lovit pe toate odată! Exasperată am căutat alte trasee. Așa am ajuns să mă plimb prin zone pe unde nu mai trecusem niciodată, tot felul de străduțe prin cartierele învecinate.
   De când am schimbat traseul Oscar a început să se dea pe brazdă, a început să mănânce, să meargă frumos. Am mai și plecat un weekend prelungit la Buzău și i-a trecut complet.
   După experiența asta am ajuns la hotărârea de a îl steriliza pe Oscar cel mai târziu în primăvară. Eu vroiam să se întâmple mai demult dar acum s-a hotărât și soțul.
   Partea bună e că am făcut trasee noi, acum am mai multe alternative!

Septembrie

   În septembrie am ajuns pe la Buzău, la țară, cu niște prieteni. A fost cel mai înghesuit drum de până acum! Prietenii noștri aveau de dus la țară diferite chestii care aici nu le mai erau de folos. Am încercat noi să aranjăm bagajele (multe, printre care și un televizor cu tub destul de mare) cât mai bine cât să aibă loc suficient și Oscar și am plecat la drum. După nici o jumătate de oră a trebuit sa oprim căci un rucsac aluneca și venea peste Oscar care, deranjat, nu vroia să mai stea cuminte și începea să se plângă. L-am aranjat și rearanjat până l-am luat în brate. De menționat că aveam deja bagaj și la picioare toți. Nu ajungem la Buzău că alta sacoșă alunecă, am luat-o și pe aia în brațe. Parcă nu mai ajungeam odată! Îmi înțepeniseră picioarele!!! Dar! Oscar dormea boierește în portbagaj în culcușul lui! Ce nu fac eu pentru cățelul meu!

Hai! Plecăm azi!?!?

  Odată ajunși am descărcat tot și am trecut la inspecția gardurilor! Fiind pentru prima dată aici a trebuit să verific (personal) să nu fie găuri prin care să se strecoare patrupedul. După ce s-a terminat inspecția Oscar a descoperit o curte cu grădină generoasă cu locuri și mirosuri noi.

   Mai toată ziua ne-am jucat ba cu mingea, ba cu bețe sau sticle în loc de bețe. O pisică de acolo, Geta, a fost demențială! Oriunde mergeam noi venea și Oscar apoi hop și Geta! Se zburlea toată la Oscar care căuta joacă la fel cum face cu motanul de acasă. În prima zi păstrau distanță mare între ei, a doua zi s-au mai împrietenit ca în ultima zi să se accepte reciproc dar fără altă interacțiune.

Oscar și Geta

Joacă, joacă și iar joacă

Stăm frumos la poză

”Mai stau?”  ”Mai stai! un pic!”

     Aşa se plânge Oscar când e lăsat în maşină (se observă şi ce încărcaţi eram)

   Şi cam aşa arată întâlnirea dintre Oscar şi Geta

August

    În luna August am fost la țară... iar. Mașina plină: oameni, bagaje și ... câine! Am ajuns pe capul mamei mele o gașcă întreagă.
   Oscar a fost liber să zburde, a profitat de faptul că ne-am luat cu vorba și a scotocit peste tot prin curte. I-a furat mamei, printre altele, cârpe, sticle de plastic, ceapă, lemne.
   A fost foarte cald. După ce a culcat la pământ câteva tufe cu flori încercând să își facă loc la umbră, a venit sub masă. Pe la ora prânzului tare s-a bucurat că am mers un pic în casă la răcoare.

Refugiat la umbra sub masa

Nu am voie să fac o gropiță aici? Mai zi-mi odată de ce?!?

Pfiii!!! ce soare!!!

Dar mă lași să dorm și eu un pic fără să mă pozezi?!?!

Apă rece! Dă-mi și mie!

A doua zi, pentru că a fost cuminte, a fost primit să stea pe scaun, la masă cu toată lumea.

A ațipit și el un pic

Alintat

Ceasul meu personalizat!

   Oscar a învățat teribil de bine programul de la birou. Cum ajungem se duce la locul lui și somn de voie până la ora prânzului. În timpul pauzei de masă mai ațipește câte puțin și apoi ne întoarcem la muncă. Cu jumătate de oră înainte de sfârşitul programului, aproximativ, Oscar se trezește și mă anunță ”delicat” că ar cam trebui să termin și să închid, cam așa...

   

   Și când se întâmplă să termin un pic mai devreme ne și jucăm un pic