Luna aceasta eram cât pe ce să uit de deparazitarea externă a lui Oscar. Îmi este foarte comod să îl duc la veterinar pentru această operațiune. Având experiențe plăcute zic eu că o să îi mai treacă frica plus că e o ocazie bună pentru o evaluare generală rapidă.
Deși îi este frică nu ezită să intre la veterinar, în sala de așteptare e chiar curios dar pe general cuminte. În cabinet în schimb, se instalează frica, începe să se agite, miroase peste tot și cam trage să iasă. De data asta s-a întâmplat ceva diferit: Oscărică s-a agitat un pic, apoi când m-am aplecat să îl ridic pe masă mi-a sărit în brațe. În mod obișnuit se agita foarte tare pe masă dar acum s-a liniștit mult mai repede și chiar a stat cuminte și smerit cât i-a pus veterinarul picăturile și s-a uitat un pic la el. Băiatul meu dă semne de maturizare, sau așa sper eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu