Îmi place foarte mult să mă plimb şi mai mereu mi-am dorit câine să îl iau la plimbare cu mine. De când s-a topit zăpada mă tot gândesc să merg până pe faleză pe jos. Am făcut un posibil traseu şi tot ce mai trebuia era curajul de a ieşi din zona de confort şi a mă aventura în necunoscut. Toate ezitările mele erau din cauza câinilor maidanezi, în număr foarte mare în anumite zone.
Un timp mă consolasem cu idea de a mă plimba numai prin cartier. Fac o mică paranteză căci mi-am amintit de un prieten care işi doreşte câine, ciobănesc german, şi spunea că are unde să iasă cu el căci stă lângă parc şi nu ajunge să fie depesiv că se plimbă numai în jurul blocului. Nu mă simțeam depresivă, la momentul respectiv mi se părea ok să mă plimb prin cartier, abia îl descopeream şi eu căci până să înceapă să ningă mergeam pe faleză (cu maşina până acolo). Dar în timp am început să devin "depresivă" şi să am nevoie de mai mult spaţiu. Am tatonat terenul depăşind graniţa invizibilă ocazional, în mod deosebit când era aglomerat (mai mulţi oameni mai puţini maidanezi).
Şi a venit şi ziua când s-a întâmplat minunea! Mă plimbam, am depăşit graniţa când la orizont am văzut o haită destul de mare. M-am oprit, şi am analizat opţiunile: merg înainte - mă cert cu maidanezii, mă întorc - mă simt ca o laşă, fac dreapta (posibilul traseu spre faleză) - văd ce o fi. Şi am făcut la dreapta şi nu am găsit maidanezi şi chiar mi-a plăcut. Nu am ajuns pe faleză în schimb am prins așa un curaj!
Duminică! Toată ziua am avut un singur gând: să ajung pe faleză! S-a făcut ora de mers afară, am luat câinele şi dusă am fost! Fără să îmi dau seama am ajuns pe faleză! Şi ce bucurie era în sufletul meu! În sfârşit am reuşit să mă plimb frumos cu Oscar (fără tras în toate direcţiile şi super agitaţie). Şi cred că și lui i-a plăcut plimbarea, a fost mai atent la mine și mult mai receptiv decât în mod obișnuit. Ne-am întors tot pe jos pe același traseu. Mă așteptam ca Oscar să dea semne de oboseală, dar de unde! Încă avea energie deși a mers aproape 7,5km în 2 ore cred. Zi de zi facem la plimbare 3km (cumulat dimineața + seara) poate 3,5km când am mai mult timp, deci ieșirea de duminică mi s-a părut destul de obositoare. Cu alte ocazii când mai ajung pe faleză (căci sigur o să mai ajung) o să fac o pauză și la locul de joacă unde nu am mai fost tocmai din iarnă.
Îmi displace total să mă lupt cu maidanezii! Nu am nimic cu ei numai să mă lase în pace! Pe Oscar nu îl controlez suficient de bine încât să mă pot baza pe el că stă potolit până scap eu de maidanezi. Sunt situații și zone când trec pe lângă ei fără probleme dar și zone unde mă latră de peste drum (4 benzi, câte 2 pe sens) și mai mai că ar sări în fața mașinii numai să ajungă la mine. Am tot căutat să îmi dau seama dacă transmit o stare agitată sau temătoare, poate sunt eu de vină, nu a fost cazul... Sunt mai relaxată în preajma maidanezilor decât atunci când întălnesc un alt om cu câinele dar asta e altă poveste.
Un motiv în plus pentru care îmi place așa mult să mă plimb pe acolo: nu sunt covrigării, magazine deci nu sunt resturi pe jos --> un cățel atent numai la mine și la plimbare. Bonus: o stradă destul de circulată s-a închis din cauza lucrărilor de reparații deci trafic redus! Ce mai! Abia aștept ziua de mâine să mă plimb cu Oscărică!
