Vedem ce faci?

   În câteva zile ne-am convins de eficienţa spray-ului antiros şi de faptul că alte piese de mobilier nu îl tentau. Soţul venise cu ideea de a-l urmări cât suntem la servici: cumpărase webcam şi îl vedeam în timp real. Ca să cuprindă cât mai mult din cameră, a aşezat webcam-ul pe spătarul unui scaun într-un colţ al camerei. Toate bune şi frumoase, din când în când vedeam ce mai face. Mare parte din timp dormea lângă uşă şi cam pe când trebuia să venim acasă începea să işi găsească ocupaţie cu tot felul de lucruri: haine (lăsate neglijent de mine pe fotoliu), sulul de hârtie igienică etc. În timp am strâns toate lucrurile la care ajungea el. Într-o zi am observat că s-a zgâlţâit un pic camera şi căţelul nu se vedea. Am presupus că a dat Oscar peste scaun un pic. Acasă am constatat cu stupoare că piticul a ros piciorele de la scaun! Am început să stropim şi picioarele de la scaun!
În altă zi piticul a stat în holul de la baie mai mult decât în mod normal. Acolo nu îl vedeam ce face. După program, ajunşi acasă, am văzut ce ocupaţie a avut Oscărică toată ziua: plinta de la parchet. A ros şi a tras de ea fără să îl deranjeze careva. Am stropit şi aici!

... rodeam şi eu un pic cutia ...

   Deja ne obişnuisem cu mirosul de usturoi, devenise o rutină să dăm cu spray, aproape peste tot, înainte de a pleca de acasă. Tot ce puteam face era să sperăm că o să îi treacă repede nebuneala cu rosul.