"Pupă-l mamă, nu-l certa!"

   Pun pe foaie o întâmplare destul recentă.
   Evenimentul a avut loc seara undeva pe la ora 6-7, în faţa blocului unde locuiesc, la câteva scări distanţă. În mod obişnuit e foarte aglomerat în această zonă. Am mai povestit că Oscar atunci când e în lesă sare la alţi câini cu stăpân (nu şi la maidanezi), e poveste mai lungă şi nu o să intru în detalii (de când şi de ce etc.) Am exersat cu el şi a progresat foarte mult dar e foarte important ca şi celălalt câine pe care îl întâlnim să fie stăpânit şi să nu vină la Oscar. În această zonă şi la acestă oră aglomerată vine din sens opus o femeie mai învârstă cu un căţel mai mic care din secunda în care l-a văzut pe Oscar trage spre el şi începe să latre. Mă retrag cu Oscar spre intrarea unei scări de bloc, îl pun în şezi şi mă aşez între el şi restul trotuarului, panarama mică latră în continuare în timp ce Oscar mă ascultă şi stă cuminte. Ajung în dreptul nostru şi femeia îşi lasă câinele din ce în ce mai aproape de mine (implicit şi Oscar) şi îi tot repetă: "Pupă-l mama, pupă-l! nu-l certa!" Eu zic că era clar că nu vroiam "să se cunoască" câinii: eram întoarsă mai mult cu spatele spre ea, tocmai m-a văzut că m-am dat din calea ei, eram între cei doi câini şi a meu era cu lesa ţinută scurt. A fost nevoie să strig la ea să îşi ia câinele de lângă mine!!! Oscar şi-a pierdut răbdarea şi s-a repezit spre celălalt câine, eu m-am enervat teribil şi îmi răsuna în cap numai "Pupa-l mama, nu-l cerat". Îmi venea să strig după ea: pupa-te-aş eu cu-n şut în fund femeie cretină! Şi uite aşa s-a făcut că nici nu am ajuns prea departe şi deja eram un pachet de nervi. În mod normal, când vrei să schimbi o vorbă cu cineva necunoscut, vezi dacă şi necunoscutul vrea să schimbe o vorbă cu tine, dacă are timp, chef, etc., aşa am fost învăţată că e frumos.
   O să îmi fac tricouri personalizate pe care să scrie mare "nu îţi lăsa câinele lângă a meu". Sau chiar mai bine îi fac câinelui tricouri pe care să scrie "nu vreau să cunosc alţi câini"  sau "nu vreau să fiu mângâiat".
  Lasati-mă să mă plimb cu câinele meu! Nu vreau să socializez când am căștile în urechi, șapca trasă pe ochi și merg repede! Adică ... e clar (zic eu) că nu vreau să te aud și nu vreau să te văd, nu vreau să te știu, nu te cunosc, nu mă interesează!

Pauză publicitară

   Multă lume spune, mai în glumă... mai în serios, că Oscar e un câine chinuit. Ideea e în în felul următor: Oscar nu e chinuit ci duce o viață bună. Eu cred că nimic nu e gratis în viață, plătești cumva pentru tot. În cazul lui Oscar ... pentru faptul că doarme în pat trebuie să îndure smotoceli și pupăceli, pentru restul ... ne mai distrăm din când în când pe seama lui :)

   P.S. Adevărata problemă e pauza publicitară, de la atâtea reclame o luăm razna :)

Pe la ţară

   Vara trecută am fost pe la părinții mei la țară și s-a întâmplat să nimerim și un weekend neașteptat de răcoros. Și dacă e răcoare Oscar are activitate! (altfel zace pe la umbră până se lasă seara și atunci mai mișcă și el câte un pic)
   Cuvântul cheie pentru acel weekend a fost ”băț” și să vă arăt de ce :

Tata rupea niște bețe și punea pe foc la plita de afară și Oscărică îi fura câte un băț, îl rupea în bucăți mici pe care le lăsa prin curte ca apoi să mai fure un alt băț.

  

 Și când l-a apucat nebuneala ...

O explozie de genul acesta nu e ceva nou, numai la țară îi este permis așa ceva. Când era pui vroia să facă la fel și în casă dar a învățat, în timp, că nu e voie.
Cam astea au fost aventurile lui Oscar pe la țară căci în rest a fost cumințel.

Pe timp de furtună

   Îmi plac foarte mult furtunile de vară cu tunete și fulgere și nu pierd mai nici o ocazie să ies la plimbare când plouă! Oscar nu se sperie de tunete, în schimb nu prea îi place să se plimbe prin ploaie dar asta e!
   În cazul de față era deja întuneric afară (căci altfel nu aș fi stat în casă), plimbarea era făcută deci și Oscar era obosit și ne jucam și alintam un pic.

   Noi nu ne prea jucăm în sufragerie, dar acum era o joacă potolită, Oscar era obosit așa că a fost ok.

Despre vara trecută

   A mai trecut o vară... agitată şi capricioasă dar a trecut. Acum făceam o retrospectivă a ceea ce am făcut şi ceea ce nu am făcut deşi mi-aş fi dorit...

• Ne-am propus din primăvară să îl sterilizăm pe Oscar şi abia în vară am reuşit.  
  
  Deşi am devenit duşmanul nr. 1 al posesorilor de câini (în special masculi) rămân la părerea mea cum că am luat cea mai bună decizie pentru câinele meu. Sunt mulţumită când văd că nu se mai agită şi chinuie din cauza căţelelor în călduri, e mai jucăuş, un pic mai alintat, mai puţin agresiv cu alţi masculi. Am disperat când toată lumea îmi spunea "Vai! l-ai castrat! Dar de ce? Ce ţi-a făcut mititelule? Sărmănelul de tine! Dar de ce nu l-ai dat la o căţea? Dar nu l-ai lăsat să facă măcar o dată pui?" Am renunţat la a le explica ce însemnă reproducere controlată, boli şi malformaţii ce se transmit genetic, numărul mare de maidanezi care nu trebuie mărit mai mult de atât (căci nu ştiu eu ce se întâmplă cu puii), etc. Acum pun căştile în urechi şi ignor orice îmi displace.
• Am vrut să ajung pe faleză, unde mergeam când era Oscar mic, dar din păcate nu am ajuns decât o singură dată şi era prea devreme deci nu era nici un căţel. M-a surprins totuşi faptul că ştia foarte bine unde e şi ce făcea acolo căci imediat ce s-a văzut liber a tras o tură în forţă exact ca atunci când era pui. De anul trecut din vară nu am mai ajuns... o să rămână pentru vara următoare.
• Mi-am propus să îl învăţ pe Oscar să meargă frumos în lesă, parţial am reuşit, a fost un cumul de factori deci nu e numai meritul meu, încă mai sunt momente când nu îl pot controla căci devine super agitat dar acestea s-au rărit mult.
• Am făcut mari progrese în privinţa mâncatului de pe jos. În lesă ascultă de "lasă" şi "nu e voie" în procent destul de mare când sunt bucăţi mari. Chiar a ajuns să miroasă şi atât unele chestii fără să pună botul deşi eu nu îi spun nimic! La firmituri nu ascultă aşa cum aş vrea, sunt prea mici să i le scot din gură şi mai lucrăm. Fără lesă e de neoprit... caută mâncare, o găseşte şi o înfulecă. Nu vine când e chemat, nu stă să mă apropii de el. În rare ocazii am reuşit să îl fac să îmi lase oasele de bună voie şi nesilit de nimeni. Dacă mai e vre-un câine nu lasă deloc, dacă sunt doar eu cu el am şanse mari să îmi lase ce a furat de pe jos.
•  Un minus pentru vara asta e faptul că Oscar a devenit din ce în ce mai posesiv cu ce e a lui (jucărie, minge, apă, chiar şi eu). A mai dat semne de posesivitate dar nu cred că am reacţionat tocmai bine. Posesivitatea nu e la un nivel prea ridicat dar cu un câine la fel de căpos ca el poate să iasă scandal.

Filme: Oscar după sterilizare

   Povesteam mai devreme că Oscar ne-a tâmpit din cauza gulerului pe care îl pocnea de pereţi, mobilă... Am reuşit să fac un pic de ordine în filme şi am găsit vre-o două făcute la câteva ore după ce l-am luat de la veterinar.