Mâncatul de pe jos

   O problemă mare pe care o are Oscar e că mănâncă de pe jos. La capitolul acesta nu am progresat ci am avut oscilații între aproape acceptabil și foarte rău.
   Orice gunoi de pe jos e așa de bun pentru Oscar încât nu îi rezistă, iar când eu îi dau mâncare foarte bună strâmbă din nas. Și e așa un pofticios! Dacă vede pe stradă un om că duce ceva la gură nu îl mai scapă din priviri și încep să îi curgă balele! Când era mai mic lumea rupea din ce avea de mâncare și îi arunca lui, deși eu spuneam clar, chiar răspicat, că nu are voie! Am auzit și destule comentarii de genul: ”sărăcuțul, îl ține flămând!” sau ”vezi! nu îi dă de mâncare, uite ce se întinde să ia covrigul”.
   Aproape acceptabil e atunci când o corecție din lesă e suficient ca el să renunțe la idee sau dacă totuși ia, la comandă lasă ce are în gură. Foarte rău e atunci când fură și nu vrea să lase deloc, își încleștează fălcile și se face una cu pământul. Și reușesc să îi scot din gură, și îi spun că nu are voie iar el lasă capul în pământ și se uită cu jind la bucata de covrig... 
   În ciuda eforturilor mele nu se văd rezultate așa că i-am pus gând rău piticului și îi iau botniță! Zgardă de forță are, îi pun și botniță, să vezi tu atunci cum o să se dea lumea din fața mea cu așa un fioros în lesă!

Zgardă de forță

   Ușor se apropia toamna și eu tot nu reușisem să îl învăț pe Oscar să meargă la pas. Eram extrem de dezamăgită de mine. Oscar mergea cât de cât bine numai dimineața, când erau mai puțini câini și oameni, dar în restul zilei era imposibil de stăpânit. Ajunsese să se împingă în picioarele din spate, își lăsa toată greutatea în zgardă și cu piciorele din față nici nu mai atingea  pământul. Când cobora din mașină își făcea vânt și mă trăgea după el, țâșnea instant când vedea orice, alt câine, pisică, orice. Eu eram disperată și el era un monstru!
   Am mers la un petshop și am luat o zgardă cu țepi pe măsura lui. Acasă i-am pus-o un pic să vad cu reacționează la ea. Când am ieșit afară a avut o surpriză! Prima dată a scheunat, apoi a încercat încă o dată să își facă vânt. A fost tare dezamăgit că nu îi mai merge faza cu trasul în lesă. Ușor, ușor a învățat să meargă frumos și eu am învățat ce atitudine să am, mereu, și cum să îl corectez din lesă. La început am ezitat, mai apoi am văzut de câtă forță e nevoie astfel încât să nu îl rănesc. Cu atitudinea a fost mai greu pentru că uneori pur și simplu era o zi proastă și indiferent de cât mă străduiam nu reușeam să fiu calmă. Cu recompense și corecții din lesă am reușit, în timp, să îl fac să nu mai fie așa interesat de orice câine care îi iese în cale sau oameni, pisici, pungi, frunze etc. Plimbările deveniseră o plăcere, acum vroiam eu să ma plimb cât mai mult, dimineața cel puțin jumătate de oră ne plimbam, el mergând frumos lângă mine fără sa stea numai cu nasul pe jos, fără să tragă la fiecare copac sau alte chestii. Într-o dimineața, la plimbarea obișnuită, mi-a atras atenția ceva în vitrina unui magazin, m-am dus și m-am oprit să mă uit. Printre altele văd o reflexie în vitrină: eu și Oscar lângă mine, în șezi, se uita și el în vitrină. Nici nu îți închipui ce sentiment de bucurie m-a încercat! Am zâmbit toată plimbarea, eram așa mandră de mine și de Oscar! În sfârșit, după câteva luni, se vedeau rezultate!
   Acum abia aștept plimbarea de dimineață, mă liniștește, mă binedispune și pe Oscar îl obosește. Singurul neajuns e că nu prea am unde să ma plimb mai mult, sunt limitată de două zone cu foarte foarte mulți maidanezi, așa că mă cam învârt în cerc. De ziua mea am primit cadou pedometru (tare mult mi l-am dorit) și acum știu și cât parcurgem în fiecare dimineață, undeva între 1,3km - 1,8km. Sunt mândră tare de mine și de piticul meu!

Un film şi o amintire

    Din pură întâmplare am văzut câteva secvenţe dintr-un film cu un câine poznaş tare! Aseară am văzut tot filmul, intitulat Marley & Me. Cam de pe la jumătatea filmului am început să plâng şi la final boceam teribil. Nu îţi închipui că era un film trist, ba din contră, a fost o comedie drăguţă despre un câine teribil de energic şi obraznic şi stricător. Pentru cineva care nu are câine poate nu e cine ştie ce, un alt film cu un câine, dar mie mi-a plăcut. Plâng şi la desene animate deci îţi închipui ce fel plângeam când a murit câinele.
    Revenind la poveştile mele, la ceva timp de când am mers peste Dunăre, am observat că piticul meu e cuminte, mult mai cuminte, prea cuminte. M-am gândit imediat că e bolnav dar nu dădea nici un semn cum că îl doare ceva, la plimbare era la fel de energic, la joacă seara alerga şi se zbenguia ca de obicei, numai în casă era de o cuminţenie ieşită din comun. Cred că la câteva zile am sesizat că după ce stă mai mult culcat, când se ridică şchiopătează. Prima dată am spus că poate a amorţit, a doua oară am fost mai atentă la el şi a părut sa îi treacă după câţiva paşi. Într-o seară l-am luat la verificat: am masat picioarele pe rând, nu îl durea nimic, spatele - nimic, l-am culcat pe o parte - nimic dar când l-am rostogolit pe partea cealaltă ... tragedie! a ţipat cât l-au ţinut plămânii şi nici pe o parte măcar nu a vrut să mai stea. A doua zi, dis de dimineaţă eram la veterinar! După consult, concluzia a fost ca a făcut un fel de întindere de ligament la şina spinării. Dar cum? Unde? Mai apoi ne-a picat fisa! Seara  Oscar se juca în mod deosebit cu Chanty şi Blackie, amândouă mai mari ca talie decât el şi obişnuiau să se fugărească ca mai apoi să se ia la trântă. La o joacă din asta nebună credem noi că s-a lovit Oscar la spate, sau s-a răsucit brusc şi s-a ales cu "buba".
   Tratamentul a fost relativ uşor, pastile antiinflamatoare, mai greu a fost să îl facem să nu îşi solicite spatele o săptămână, căci a doua zi era ca nou, nici urmă de durere, şi avea iar chef să sară, să alerge.
   După ce şi-a revenit Oscar am observat lucruri care trebuiau să îmi dea de gândit, lucruri care îmi confirmau că al meu căţel nu se simte bine. În primul rând Oscar nu s-a mai întins, deloc, el obişnuia să se întindă cât e el de lung, noi îi spuneam că face "broasca"; în fiecare seară mergea frumos lângă canapea, se rostogolea pe spate, împingea repede cu picioarele în pernele (şezut) de la canapea şi se deplasa aşa cât e canapeaua de lungă, dădea aşa vre-o două ture cel puţin, lucru care iar nu s-a mai întâmplat. Aşa de tare mi-a părut rău că nu am observat, m-am simţit vinovată că a suferit, căci îl durea când stătea cuminte, o săptămână până ne-am dat seama că piticul nu e bine.

Peste Dunăre cu cortul

     La o săptămână de când ne-am întors din concediu am fost invitați să mergem peste Dunăre, cu cortul, de alți stăpâni de căței cu care ne vedeam des. Nu aveam cort la momentul respectiv dar după ce am testat mașina, dacă e loc - pentru doi adulți și un câine - în spate după ce scoatem bancheta, ne-am hotărât: mergem!
  Aventura a început în momentul în care ne-am urcat pe bac, Oscar era curios tare, îi fâlfâiau urechile în vânt!

   Pentru că nu am reușit să ne sincronizăm să trecem cu acelși bac toți l-am plimbat un pic pe Oscar în așteptarea celorlalți participanți la aventură.

   După ce ne-am adunat toți am plecat în căutarea unui loc de campare. Am găsit locul perfect, numai noi la marginea unei pădurici pe malul Dunării.

De la stânga la dreapta: Amur, Scooby, Chanty şi Gabi stăpâna lui Amur

   Imediat ce s-au văzut liberi, protagoniștii canini ai acestei aventuri, au început nebuneala: fugăreală, cercetat tot în jur, marcarea teritoriului. Oamenii și-au văzut de distracția lor, câinii s-au bucurat de libertate. Am împărțit mâncarea cu cățeii, niște pofticioși, care mai de care mai cerșetor.

   Am făcut și o baie, așa de sfârșit de vară. Chanty și Amur au intrat și ei în apă, Oscar nu se apropie de apă. Mai apoi a venit și Scooby să  supravhegheze.

   A fost o ieşire grozavă, ne-am simţit foarte bine, căţeii şi mai bine!

gunoierul meu

La joacă cu Chanty

Amur - din colecția "Ce bine îmi stă pe locul tău"

Scooby - "Vin și eu lângă tine să mă alinți"

"Ce îmi mai place la mângâiat"

Amur - din colecția "Ce bine îmi stă pe locul tău"

Prea obosit să mai facă altceva

Chanty - cea mai ascultătoare dintre toți

Amur - "Vreau acasă"