Ușor se apropia toamna și eu tot nu reușisem să îl învăț pe Oscar să meargă la pas. Eram extrem de dezamăgită de mine. Oscar mergea cât de cât bine numai dimineața, când erau mai puțini câini și oameni, dar în restul zilei era imposibil de stăpânit. Ajunsese să se împingă în picioarele din spate, își lăsa toată greutatea în zgardă și cu piciorele din față nici nu mai atingea pământul. Când cobora din mașină își făcea vânt și mă trăgea după el, țâșnea instant când vedea orice, alt câine, pisică, orice. Eu eram disperată și el era un monstru!
Am mers la un petshop și am luat o zgardă cu țepi pe măsura lui. Acasă i-am pus-o un pic să vad cu reacționează la ea. Când am ieșit afară a avut o surpriză! Prima dată a scheunat, apoi a încercat încă o dată să își facă vânt. A fost tare dezamăgit că nu îi mai merge faza cu trasul în lesă. Ușor, ușor a învățat să meargă frumos și eu am învățat ce atitudine să am, mereu, și cum să îl corectez din lesă. La început am ezitat, mai apoi am văzut de câtă forță e nevoie astfel încât să nu îl rănesc. Cu atitudinea a fost mai greu pentru că uneori pur și simplu era o zi proastă și indiferent de cât mă străduiam nu reușeam să fiu calmă. Cu recompense și corecții din lesă am reușit, în timp, să îl fac să nu mai fie așa interesat de orice câine care îi iese în cale sau oameni, pisici, pungi, frunze etc. Plimbările deveniseră o plăcere, acum vroiam eu să ma plimb cât mai mult, dimineața cel puțin jumătate de oră ne plimbam, el mergând frumos lângă mine fără sa stea numai cu nasul pe jos, fără să tragă la fiecare copac sau alte chestii. Într-o dimineața, la plimbarea obișnuită, mi-a atras atenția ceva în vitrina unui magazin, m-am dus și m-am oprit să mă uit. Printre altele văd o reflexie în vitrină: eu și Oscar lângă mine, în șezi, se uita și el în vitrină. Nici nu îți închipui ce sentiment de bucurie m-a încercat! Am zâmbit toată plimbarea, eram așa mandră de mine și de Oscar! În sfârșit, după câteva luni, se vedeau rezultate!
Acum abia aștept plimbarea de dimineață, mă liniștește, mă binedispune și pe Oscar îl obosește. Singurul neajuns e că nu prea am unde să ma plimb mai mult, sunt limitată de două zone cu foarte foarte mulți maidanezi, așa că mă cam învârt în cerc. De ziua mea am primit cadou pedometru (tare mult mi l-am dorit) și acum știu și cât parcurgem în fiecare dimineață, undeva între 1,3km - 1,8km. Sunt mândră tare de mine și de piticul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu