O problemă mare pe care o are Oscar e că mănâncă de pe jos. La capitolul acesta nu am progresat ci am avut oscilații între aproape acceptabil și foarte rău.
Orice gunoi de pe jos e așa de bun pentru Oscar încât nu îi rezistă, iar când eu îi dau mâncare foarte bună strâmbă din nas. Și e așa un pofticios! Dacă vede pe stradă un om că duce ceva la gură nu îl mai scapă din priviri și încep să îi curgă balele! Când era mai mic lumea rupea din ce avea de mâncare și îi arunca lui, deși eu spuneam clar, chiar răspicat, că nu are voie! Am auzit și destule comentarii de genul: ”sărăcuțul, îl ține flămând!” sau ”vezi! nu îi dă de mâncare, uite ce se întinde să ia covrigul”.
Aproape acceptabil e atunci când o corecție din lesă e suficient ca el să renunțe la idee sau dacă totuși ia, la comandă lasă ce are în gură. Foarte rău e atunci când fură și nu vrea să lase deloc, își încleștează fălcile și se face una cu pământul. Și reușesc să îi scot din gură, și îi spun că nu are voie iar el lasă capul în pământ și se uită cu jind la bucata de covrig...
În ciuda eforturilor mele nu se văd rezultate așa că i-am pus gând rău piticului și îi iau botniță! Zgardă de forță are, îi pun și botniță, să vezi tu atunci cum o să se dea lumea din fața mea cu așa un fioros în lesă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu