Primul hop

 Să fi trecut vre-o două săptămâni de când avem căţel... Între timp am găsit şi un nume pentru el, după căutări intense a răspuns bine la Oscar şi aşa i-a rămas numele.

Oscar somnoros

Într-o seară am observat că nu mai are acelaşi chef de joacă dar nu am dat o importanţă deosebită. Dimineaţa următoare căţelul meu zăcea pe păturica lui, nu vroia să se ridice, nici macar din coadă nu dădea, abia ţinea ochii deschişi şi pe păturică erau urme de vomă. L-am luat imedit în braţe şi am mers repede la veterinar care i-a făcut un test rapid să vadă dacă are parvoviroză sau nu. Din păcate răspunsul nu a fost cel aşteptat: avea parvoviroză şi şansele de supravieţuire nu erau prea mari. Ni s-a recomandat să îi dăm orez fiert cu carne, ceai de mentă (să îi dăm forţat dacă nu vrea), a făcut câteva injecţii şi trebuia să revenim în fiecare zi pentru încă o injecţie. Ne-am întors acasă dărâmaţi psihic, abia ne obişnuisem cu el şi gândul de a-l pierde era insuportablil. 

 L-am îngrijit cât am putut de bine, medicul veterinar l-a văzut în fiecare zi timp de câteva zile şi a scăpat de această boală teribila. Cum s-a îmbolnăvit? Probabil virusul a fost purtat pe haine şi/sau încălţăminte şi el a fost vulnerabil fiind în perioada în care imunitatea primită de la mamă a scăzut şi vaccinul încă nu şi-a făcut efectul.

Puiul nostru şi-a revenit complet într-o săptămână; avea iar chef de joacă şi pozne, escalada cântarul şi plimba jucăriile prin toată camera. După acest hop a rămas cu sensibilitate la stomac, pentru care medicul a recomandat doar mâncare specială, şi o ciupercă pe blăniţă, pe care o tratăm cu un şampon special. În rest e din nou căţelul meu poznaş şi plin de energie!