vineri, 11 mai 2012

Deci se poate!

   În sfârșit plimbările lungi și organizate dau roade! şi Da! Se poate!
   Uită-te tu cât de frumos poate să meargă Oscar! M-a luat prin surprindere și eram atât de încântată încât eram cât pe ce să uit că am camera în mână, am reuşit totuşi să filmez un pic, să am dovada!
   Minunea s-a întâmplat pe drumul de întoarcere, bineînțeles că nu a ținut tot drumul. Pentru mulți nu e mare lucru să meargă câinele lângă sau în urma lor dar pentru mine e fantastic! Mai ales că încerc să îl fac să meargă așa din proprie inițiativă și nu la comandă, să fie atent la mine dar fără să îi cer eu. Oscar se lasă așa ușor furat de orice fleac încât e o adevărată provocare să nu tragă în lesă. Nasul, bată-l vina, e cel mai mare dușman al meu la plimbare, apoi urmează oamenii care nu știu că un covrig scăpat pe jos e gunoi deci locul lui e la coșul de gunoi şi nu pe jos, și mai apoi sunt copii mici nesupravegheați care mai au puțin și sar pe câine sau îl strigă ca mai apoi să fugă țipând.
   Da! Se poate să meargă frumos chiar și câinele meu! Asta îmi doresc de la el: să meargă frumos în pas cu mine. Cer prea mult? Nu cred, tocmai mi-a demonstrat că se poate!

Nu înțeleg de ce nu se vede filmul ... hmm link

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu