marți, 29 ianuarie 2013

Cum am cucerit patul!


  Să vă povestesc cum a ajuns Oscar să fie primit în pat. Gabi a fost operat și a stat acasă în concediu medical aproape 2 săptămâni, în această perioadă Oscar a fost primit în pat în timpul zilei. Când îi schimbam pansamentul lui Gabi venea și Oscar repede și se urca cu lăbuțele pe pat şi după ce era invitat se așeza pe pilotă lângă Gabi. Mai e nevoie să vă spun că prezența lui făcea bine? Gabi mai uita de durere/disconfort un pic și parcă dura mai puțin toată operațiunea schimbării pansamentului.
   Gabi s-a refăcut, și-a reluat activitățile zilnice și Oscar a înțeles că nu are voie în pat decât invitat. A încercat o dată sau de două ori, a fost dat jos și a cam priceput.
   Dimineața îl mai luam în pat dar operațiunea decurgea cam așa: se urca pe jumătate în pat, mă mirosea până mă trezeam și apoi lăsam o mână pe lângă pat, punea o lăbuță în mâna mea și îl ridicam. Patul nu e deloc înalt dar altfel nu vroia să urce. În perioada de convalescență a lui Gabi şi-a luat inima în dinţi şi a urcat singur și mai apoi, când ne trezea dimineața, doar îl invitam în pat.
   În perioada sărbătorilor am dormit până mai târziu și în unele dimineți ne-am trezit cu Oscar în pat. Pentru că exista posibilitatea ca eu să îi fi dat voie în pat, când l-am simțit că s-a trezit, și totuși să nu îmi amintesc, nu l-am certat. Și diminețile în care ne-am trezit cu Oscar în pat s-au înmulțit până a devenit o rutină.
   Oscar s-a dovedit cățel cuminte, când mergem la culcare se duce în culcuşul lui lângă calorifer şi peste noapte se urcă în pat, de obicei la picioare, între noi doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu