A nins, s-a făcut frumos afară dar iarna a ţinut morţiş să ne amintescă de ce e în stare. Uite aşa se face că e cod portocaliu de ger aproape în toată ţara. Eu am reuşit să răcesc tocmai în perioada asta şi nu am putut ieşi cu piticul afară aşa cum mi-ar fi plăcut.
Când s-a terminat ninsoarea m-am înzdrăvenit şi eu un pic dar în loc de plimbări plăcute cu Oscar am avut nişte surprize. După ninsoarea viscolită autorităţile au reuşit să cureţe străzile şi au avut grijă să nu se facă polei prin urmare au dat cu o soluţie pe străzi teribil de urâcioasă: maşinile sunt albe, pe trotuare până în casă numai urme albe. Soluţia asta îl deranjează tare pe Oscar. Prima experienţă neplăcută am avut-o când traversam strada şi fix pe mijlocul străzii piticul s-a aşezat în fund, ţinea o lăbuţă ridicată şi urla cât îl ţineau plămânii. M-am speriat, nu ştiam ce se întâmplă! Înfofolită cum eram nici nu puteam să mă mişc normal, mă învârteam cu totul să vad în ce a călcat, s-a zgâriat, s-a tăiat, s-a lovit. Nu puteam să mă opresc acolo să văd ce are aşa că am continuat să traversez şi el a venit după mine şchiopătând. Pe trotuar m-am uitat la lăbuţa lui şi nu avea nimic, în casă la spălat l-am controlat iar şi nu avea nici măcar o zgârietură. Dimineaţa următoare am ieşit la plimbare pe traseul obişnuit, fără traversat străzi. Am mers unde e zăpadă mai multă, ne-am jucat în zăpadă un timp şi la întoarcere, la 2 scări distanţă a făcut acelaşi lucru: s-a aşezat în fund şi a început să urle. De data asta nu a vrut să se mai ridice aşa că l-am luat în braţe până în scara blocului.
Eu care stăteam afară aproape o oră acum stau numai 20 minute maxim. Ieşim din casă doi înfofoliţi, eu cu gluga pusă, fular prins ca la copii, mănuşi şi Oscar cu hainuţa strânsă bine, cu gulerul ridicat. Fără haină nu cred că ar rezista nici atât. Când începe să ridice lăbuţele deja mă pregătesc de intrat în casă. Nu pot să îl ţin mai mult afară deşi îi place foarte mult zăpada, îi arunc bulgări în mormanele de zăpadă şi se aruncă după ei, sapă după ei şi iese într-un final de acolo, dezamăgit, cu botul alb tot, urechile albe.
Încă mai sper să prind vreme mai blândă, să mă joc în zăpadă mare, multă şi pufoasă! O să fac poze multe multe în acea zi, cât pentru toată iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu