Panică!

   O seară obişnuită, mă plimbam cu Oscar într-o zonă unde trotuarul e lat şi nu ne deranjează în mod deosebit dacă e mai aglomerat. După sărbători toată lumea a ieşit la plimbare şi când lumea iese la plimbare se face mizerie. Deşi îmi place să mă plimb pe acolo, mai casc şi eu ochii prin vitrine, în sera asta obişnuită a fost altfel. Eram ca o bandă stricată care tot repetă "Nu-i voie!" şi obosisem să mai trag de Oscar să nu înfulece fiecare covrig ce îi iese în cale. Când a reuşit să fure unul m-am aplecat să îl apuc de zgardă să îl scutur un pic ca să lase din gură.
   Atunci s-a întâmplat aşa: l-am apucat de zgardă şi când am tras un pic de ea ... s-a desfăcut (zgardă cu ţepi, a ieşit o za)! Eu am rămas cu zgarda în mână şi Oscar liber pe un trotuar aglomerat, plin de covrigi şi alte resturi alimentare, lângă o stradă mare intens circulată! Nu am simţit niciodată aşa o panică! Norocul meu că el stătea smerit să îşi ia cearta pentru că a luat de pe jos! Putea să o zbughească într-o clipă şi nu ştiu ce s-ar fi întâmplat căci, cu atâtea chestii "bune" pe jos, nu cred că mai venea când îl strigam. Într-o fracţiune de secundă mi-au trecut prin cap toate scenariile: fuge după covrigi şi se rătăceşte, îl prinde cineva şi nu mi-l mai dă înapoi, întâlneşte câni vagabonzi ..., se fereşte de oameni şi iesă în stradă şi ..., pleacă spre casă şi traversează strada şi ..., Toate astea într-o fracţiune de secundă cât l-am prins de ceafă şi i-am pus zgarda! Probabil că el nici nu şi-a dat seama ce s-a întâmplat dar mie îmi bătea inima ca la un pui de veverită, dacă până atunci mi s-a părut cam frig acum îmi era aşa cald că m-am descheiat la haină! Îmi venea să îl bat şi să îl strâng în braţe în acelaşi timp!
   Alţi stăpâni de câini, câini mai normali care nu mănâncă de pe jos, care nu fug de bezmetici, m-ar cataloga drept isterică şi nebună. Dar eu îmi ştiu potaia, îi place să alerge, când îi dau liber la locul de joacă fuge cât îl ţin picioarele într-un cerc mare în jurul meu.
   După ce mi-am revenit un pic am plecat spre casă uşor având mare grijă să nu i se desfacă zgarda iar. Trebuia să mă uit la zgardă mai devreme căci în urmă cu câteva zile, pe faleză, am observat că nu o mai avea, îi căzuse când se juca şi am găsit-o pe acolo pe jos.
   Nu vreau să îl pierd pe Oscar să spunem prematur. Mi-am dorit foarte mult să am câine şi el în mod deosebit mi-a intrat pe sub piele!

La socrii mei, fiorosul aşteptând să mergem afară