Primul Crăciun

   A venit Crăciunul! Sărbătoare mare care mereu m-a încântat ... mai puțin acum. Nu am avut chef de Crăciun, nu am făcut brad, nu am cumpărat cadouri, în consecință Oscar a scăpat de agitația specifică acestei sărbători.
   În prima zi de Crăciun am fost la masă la socrii mei unde Oscar a fugărit un pic pe Miţi apoi a stat cumințel cât am mâncat noi. Am reuşit să le fac câteva poze împreună, singurele.

Miţi: Ce te-ai urcat aici lângă mine?
Oscar: Aici vrei să stau? Stau! Dă ceva bun de pe masă!

Miţi: E! şi acum ce te-ai întors spre mine? Ştii că nu îmi place moaca ta!
Oscar: Îţi dă şi ţie ceva bun? Împărţim, da?

Miţi: Off! da' sâcâitor mai eşti!
Oscar: Stai aici ! Nu pleca! Dacă nu îţi place îmi dai mie!

   Deşi Miţi evită contactul cu Oscar numai pe el nu l-a zgârâiat, îi dă cu labuţa peste bot când e  prea insistent dar fără să scoată ghearele, noi toţi bipezii am fost abuzaţi.

   Partea cea mai frumoasă însă a fost dimineaţa pe la ora 7. Nu mi-am putut închipui că în oraş poate fi aşa linişte! Atât de linişte încât îmi țiuiau urechile! Nu circula nici o maşină şi puţinii oameni întâlniţi erau şi ei cu câinii la plimbare. Mi-a plăcut aşa de mult că m-am plimbat aproape o oră şi jumătate şi nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul!

   M-am întors în casă relaxată, liniştită şi, cel mai important, cu zâmbetul pe buze!