La birou

Uite-mă aici!

   Se hotărâse treaba: Oscar merge la birou! La birou, ca la orice birou, multe cabluri pe jos, foi, pixuri, creioane, capse și agrafe de hârtii peste tot. Mă panicam numai la gândul că ”aspiratorul„ meu o să treacă pe acolo și cine știe ce înghite, sau dacă roade cablurile! Sau dacă distruge foi importante, acte!!! A fost crunt în primele săptămâni.

Care pleacă? Nu pleca!

   Oscar era plin de energie, cerceta tot, mereu trebuia să fim cu ochii pe el și culmea, și el era mereu cu ochii pe noi. Dacă unul din noi pleca din cameră urla ca din gură de șarpe! Nu conta că mai e unul din noi, trebuia să fim amândoi! 

Ce faci tu aici? Pot să te ajut cu ceva?

   Toată lumea care trecea pe la birou vroia să vadă cățelul și nu toată lumea era pe aceeași lungime de undă cu noi, le explicam să nu îi dea atenție când intră în cameră, să nu îi permită să sară pe ei cu lăbuțele, etc și ei făceau exact ... pe dos. Toate se spărgeau în capul lui Oscar că pe el îl certam să nu mai facă dar ce vină avea el că era încurajat de pe partea cealaltă.

Eşti sigur că nu te pot ajuta? Găuresc o foaie, o fac mică? Nimic?

    Eu eram frustrată și stresată, Gabi era constant nemulțumit, amândoi ne simțeam depășiți de situație. 

Gata! Stau cuminte!