luni, 14 noiembrie 2011

Plimbare? Hmm...

   E deja ceva timp de când ieșim la plimbare. Am făcut un program astfel încât să îl obosesc cât de cât pe pitic. Oscar nu a mers niciodată așa ca un câine normal, mereu trăgea în toate direcțiile.
   Cred că la o săptămână de când am început să ieșim afară, soțul meu a ieșit cu Oscar la plimbare. După 30 de minute s-a întors un pachet de nervi și s-a jurat că el nu mai scoate câinele afară, mi-a trebuit câine să îl educ. Acum nu știam ce s-a întâmplat. După ce s-a calmat mi-a povestit că plimbarea a fost un coșmar, nu el plimba câinele ci invers, și trăgea în toate părțile și concluzia: pufoșenia a fost un monstru!
   Eu reușeam să îl plimb încărcată cu bunătăți: cașcaval, carne fiartă, biscuiți pentru câini etc. doar așa era atent la mine. În toate buzunarele aveam ceva bun pentru câine. Mai târziu am mai renunțat la bunătăți în schimb am mărit viteza de deplasare, plimbarea la mine era mai mult spre fugă. Trebuie să mai precizez că Oscar purta zgardă. Am văzut eu că nu am succes am zis să încerc și altceva. Am luat ham, am spus de... să vad. Nu știu de ce dar un timp a mers mai bine, mult mai bine. Până la un moment dat când nu a mai mers bine nici cu zgarda nici cu ham. Devenise rebel, răzvrătit și obraznic peste măsură, asta se întâmpla pe la 9-10 luni. Pe general plimbarea nu era prea plăcută, de multe ori mă întorceam acasă epuizată psihic și fizic și tot ce îmi doream era să meargă și câinele meu cum am văzut la alții...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu