sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Primul drum la țară!

   Uite că am căpătat destulă încredere în Oscar pentru a putea pleca la drum lung cu el. Destinația: părinții mei aflați la 180 km distanță adică 3 ore de mers cu mașina. Dimineața ne-am plimbat mai mult ca de obicei și apoi am plecat!



   Am avut proasta inspirație să o luăm pe drumul, un pic mai scurt dar și un pic mai rău, pe care mergeam în mod obișnuit. S-a cam plictisit Oscar pe drum și a început să chițăie. Ca să îi fac această experiență plăcută i-am mai dat câte o bobiță de mâncare. Proastă decizie! Deodată, fără nici cel mai mic semnal de alarmă, Oscar a vomitat toate bobițele, a vomitat pe mine, parțial pe banchetă și pe portieră un pic. Noroc că era un prosop pe banchetă și am oprit imediat și am curățat. Învățătura: nu hrăni câinele înainte de un drum mai lung! Am băgat la cap după ce am pățit-o.


   La țară i-a priit piticului, a stat liber în curte, nu a fost deranjat de nimeni, a cercetat peste tot. Mai pe la prânz am fost cu mama în grădină să îmi arate ce a pus în primăvara asta și l-am luat și pe Oscar. A început să alerge, a dat două ture și apoi a venit la noi. Mama îmi arăta "Uite aici am pus ..." și Oscar, ca niciodată, exact acolo călca! Nici la comandă nu e așa precis, să calce fix într-un loc anume. I-a nenorocit așa câteva plăntuțe ce abia au scos capul din pământ, mama a renunțat rapid, din fericire, la a îmi mai arăta altceva și ne-am întors.
   Așa a făcut Oscar "bună impresie" la prima întâlnire cu ai mei părinți. Seara măcar a fost frânt de oboseală și a adormit repede.



   Din păcate a mâncat tot felul de bețe și s-a deranjat la stomac și peste noapte s-a trezit și a făcut de toate, caca moale de tot, pe covor în dormitor. Culmea e că după ce a comis-o m-a trezit! Somnoroasă, crezând că vrea afară, am sărit repede din pat și m-am dus la ușă să îl las afară când surpriză ... am călcat în ceva ... ghici ce? Am strâns înjurând printre dinți, l-am lăsat afară, dacă mai are ceva de făcut, și înapoi la culcare. În prima vizită la mama Oscar a comis-o de două ori! Deja mă gândeam cu groază la următoarea vizită! 
   Pe drum înapoi a fost cuminte tare, chiar a adormit un pic. Când am ajuns acasă a părut tare bucuros, s-a urcat pe canapea și somn!

2 comentarii:

  1. Ce bine ca scrii pe blog despre lucrurile astea! Toata lumea povesteste numai chestii placute, si ajungi sa crezi ca a avea un caine nu-i mare smecherie, ba chiar viata este mult mai simpla si mai usoara. Normal ca un patruped ca Oscar e o bucurie la casa omului, dar vine cu anumite responsabilitati si eforturi (asa am dedus eu dupa povestile cu spray cu usturoi, etc).

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai cam asta si este ideea, din naivitate nici eu nu m-am asteptat la tot felul de situatii, desi citisem inainte de marea hotarare, si mai depinde si cum vrei sa fie cainele, sef in casa sau animal de companie.

    RăspundețiȘtergere