Pipi şi caca afară? să fim serioşi!

   Oscărică mergea la plimbare în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Deşi îmi dădeam toată silinţa să îl scot afară cam pe când ar fi trebuit el să facă ceva, nu vroia şi gata. Şi îl plimbam, poate poate, şi ne mai jucam un pic, şi uite boschetul, uite copăcelul şi el nimic. Şi mă întorceam casă şi el fuguţa la baie. Mă  săturasem de mirosul de pipi, dimineaţa era periculos să mergi la baie mai somnoros, eventual şi fără papuci, nu se ştia în ce ai norcul să calci. La birou aveam un stres constant, dacă merge vre-un client la baie şi eu nu am apucat să strâng după Oscar! Mă mai consolam eu cu gândul că face numai la baie, indiferent unde îl duc, la birou, la socri sau chiar în vizită la prieteni, dar eram conştientă cu nu e de ajuns.
   Dimineața la 4 eram singura nebună afară, cu câinele! Ușor, ușor a început să facă pipi afară! Era un pas mare pentru mine!
   Cu caca a fost mai greu. Dura foarte mult până decidea el că e un loc demn de caca lui și dacă apărea vre-o pisică sau o vrăbiuță, ceva, orice, gata! uita ce trebuie să facă și o luam de la capăt! În timp s-a învățat să facă afară și dacă îl scoteam la timp scăpam de caca în casă! Pipi, în schimb, făcea și afară și în casă. Nu vroia să se abțină și când parcă îi venea se ducea repede la baie.

   Timp nu aveam să stau cu el să îl scot afară la fiecare pipi, era vina mea că nu făcea doar afară, mă resemnasem că nu o să reușesc la capitolul ăsta...