miercuri, 2 noiembrie 2011

Chef de joacă vs. vecini

    Oscar a mai crescut un pic. Acum are voie în bucătărie (până acum ne temeam că va intra sub mobilă şi nu vom mai reuşi să îl scoatem) şi chiar şi în dormitor ocazional. În dormitor erau covoare pe jos şi ne temeam să nu facă pipi pe ele. Şi-a format programul de pipi şi caca şi de cele mai multe ori face la baie direct pe gresie. I-am cumpărat şi chestie din aia de pus pe jos pe care să-şi facă nevoile dar nu i-a plăcut, a rupt-o în bucăţi mici. Încă nu avem voie să mergem afară pentru că mai avem de făcut vaccin. Cheful de joacă al piticului a crescut exponenţial, la fel şi energia. Nu prea mai ştim cum să ne jucăm cu el ca să îi consumăm energia. Fugăreşte o minge prin sufragerie ceva timp, se plictiseşte dar tot nu e obosit. Obosim noi înaintea lui.
   I-am luat o broscă de cauciuc care îi place teribil. A trebuit sa scoatem chiţăitorile de la toate jucăriile, ne-a disperat! Şi-a făcut un obicei să se joace pe picioarele noastre şi nu ar fi asta o problemă dar mai greşeşte direcţia uneori şi se aruncă să apuce jucăria, de parcă ar fugi undeva, şi apucă din greşeală şi degetele!
Uşor uşor am mutat joaca în bucătărie pentru că vecinii noştri de sub noi sunt deranjaţi de "gălăgia infernală" făcută de Oscar, care acum are maxim 5kg! După mai multe încercări de a ne înţelege cu vecinii, cu vorba bună, argumente logice până la certuri, scandaluri, vorbe urâte şi ameninţări, am ajuns la concluzia că nu se poate ajunge la nici un fel de înţelegere cu ei, sunt de-a dreptul imposibili! Ei o ţineau pe a lor una şi bună că nu am voie să ţin câine până când s-au dus la asociaţie şi la poliţie şi au primit acelaşi răspuns: dacă vreau să ţin câine e treaba mea numai să fie vaccinat şi deparazitat. Noi am renunţat la e ne mai certa cu ei, ne enervam inutil, am început să îi ignorăm complet şi după un timp s-au potolit.
     Eram din ce în ce mai nerăbdători să îl scoatem afară pe Oscar. În casă era tot mai greu să îl obosim. Nu îi lăsam toate jucăriile la discreţie, i le dădeam pe rând ca să nu se plicitsească de ele. După două ore de joacă încă mai avea energie! Epuizasem toate ideile de jocuri!
   Mă simţeam depăşită de situaţie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu